Aeriana, i-am aruncat intr-o doara prietenului meu Catalin mare pasionat de munti (de altfel nu cred ca exista loc pe unde sa nu fi fost), ok, zice spre mirarea mea dar cumperi echipament : hamuri, cleme, bucle, casti (pff am cheltuit undeva la 1200 ron dar a meritat). Mai citesc cateva rewiev-uri si din cartea lui Cristea, oricum minunat, cam singurul traseu din peretele Vaii Albe de care ne putem atinge, cotat 1B (diferenta dintre 1A traseu turistic si 1B este mare) in peretele Vaii Albe sunt cateva trasee de alpinism celebre cotate 6A si 6B dintre care cea mai celebra Fisura Albastra pe langa care vom trece si asupra carora vom avea o privire superba. Asa ca lasam masina la Caminul Alpin in Busteni si luam cararea catre valea Cerbului dar de care ne vom despartii curand la prima troita.
Daca privesti de jos traseul iti pare aproape imposibil, dar nu e chiar asa ;)
Mergem o perioada pe langa Valea Alba si apoi deviem usor spre dreapta indreptandu-ne spre refugiul Costila.
Trecem pe langa peretele comemorativ unde sunt amintiti multi din cei cazuti pe munte.
Undeva la ultima linie de verdeata e Brana Aeriana avem de urcat ceva ;)
Poteca se modifica devenind mai dificila.
Dupa 2 ore suntem la refugiul Costila, admiram valea Costilei inca inaccesibila noua.
Refugiul Costila
Luam o gustare si plecam iar la drum, grupului se alatura doi baieti din Cluj care au aceiasi tinta cu noi.
Luam firul Valcelului Policandrului din care vom iesi si intra de cateva ori, incepe urcusul, pe traseu este montat lant ceea ce este foarte util.
Ne odihnim si iar ne cataram.
Este inca departe in nori.
Siguranta pe primul loc ;)
Aruncam o privire in vale la Azuga si un colt de Busteni.
Mai avem mult??
Popas de poze pe o culme in vale Bustenii
Aranjam echipamentul si la drum.
Caraimanul cu Albisoarele lui si Valea Alba cu peretele ei.
Popas la intrare in Brana Aeriana
Aeriana strigati uraaa ....
Intram pe brana, cararea nu este foarte ingusta dar daca ai rau de inaltime nu ai ce cauta aici in jos se deschide Peretele Vulturilor un perete de 800 m pana la padure asa ca pasim cu grija si ne asiguram, fara graba si cu atentie.
Aici o stanca desprinsa din perete a rupt de curand poteca asa ca ne creaza ceva probleme.
Fara frica doar un pic osteniti.
Si iesim din Aeriana :)
Un pic de odihna si ne pregatim de ultima parte.
Creasta Vaii Albe foarte frumoasa, este un pic mai lejera, dar nu este asigurata, daca te dezechilibrezi si cazi nu te opresti prea curand asa ca atentie in continuare.
Valea Prahovei si Muntii Baiului ne admira la apusul soarelui.
Final de aventura obositi dar multumiti asa ceva trebuie repetat macar o data la 5 ani :)
Lasam Crucea Caraimanului privind catre Releul de pe Costila si cautam drumul de retragere prin Valea Jepilor.
In drum apare o capra neagra, relaxata ea nu se grabeste va ramane la munte, grabim pasii un pic invidiosi, cine stie cate trasee minunate a parcurs ea.
Urmati drumul muntelui va da sufletului toate senzatiile minunate pe care nicaieri in alta parte nu le gasiti.
Drumuri bune !!!!
Daca privesti de jos traseul iti pare aproape imposibil, dar nu e chiar asa ;)
Mergem o perioada pe langa Valea Alba si apoi deviem usor spre dreapta indreptandu-ne spre refugiul Costila.
Undeva la ultima linie de verdeata e Brana Aeriana avem de urcat ceva ;)
Poteca se modifica devenind mai dificila.
Dupa 2 ore suntem la refugiul Costila, admiram valea Costilei inca inaccesibila noua.
Refugiul Costila
Luam o gustare si plecam iar la drum, grupului se alatura doi baieti din Cluj care au aceiasi tinta cu noi.
Luam firul Valcelului Policandrului din care vom iesi si intra de cateva ori, incepe urcusul, pe traseu este montat lant ceea ce este foarte util.
Ne odihnim si iar ne cataram.
Este inca departe in nori.
Siguranta pe primul loc ;)
Aruncam o privire in vale la Azuga si un colt de Busteni.
Mai avem mult??
Popas de poze pe o culme in vale Bustenii
Aranjam echipamentul si la drum.
Popas la intrare in Brana Aeriana
Intram pe brana, cararea nu este foarte ingusta dar daca ai rau de inaltime nu ai ce cauta aici in jos se deschide Peretele Vulturilor un perete de 800 m pana la padure asa ca pasim cu grija si ne asiguram, fara graba si cu atentie.
Aici o stanca desprinsa din perete a rupt de curand poteca asa ca ne creaza ceva probleme.
Fara frica doar un pic osteniti.
Si iesim din Aeriana :)
Creasta Vaii Albe foarte frumoasa, este un pic mai lejera, dar nu este asigurata, daca te dezechilibrezi si cazi nu te opresti prea curand asa ca atentie in continuare.
Valea Prahovei si Muntii Baiului ne admira la apusul soarelui.
Facem o momaie ca sa stiti ca e drumul corect si ne indreptam spre Hornul lui Gelepeanu prin care vom iesi in platoul Bucegilor.
Final de aventura obositi dar multumiti asa ceva trebuie repetat macar o data la 5 ani :)
Lasam Crucea Caraimanului privind catre Releul de pe Costila si cautam drumul de retragere prin Valea Jepilor.
In drum apare o capra neagra, relaxata ea nu se grabeste va ramane la munte, grabim pasii un pic invidiosi, cine stie cate trasee minunate a parcurs ea.
Drumuri bune !!!!
