Distracție pe Creasta Coștila-Galbenele

 Astăzi o sa scriu mai mult obligat de împrejurări (pierderea telefonului) dar și poate e util ca experiență.

Am hotărât cu Gaby sa face CCG, dar față de altă dată am pregătit echipamentul și planul o zi întreagă, am revăzut numeroase puncte în care am putea face retragere de urgență și câteva variante de retragere la final și multe alte materiale ca să acopere orice necesitate neprevazută.

Așa că pe la 8:40 plecam de la Căminul Alpin, vremea era minunată dar frig cam - 10 grade, zăpada a apărut și a crescut ca strat odată ce avansam, în porțiunile mai abrupte era destul de alunecoasă și ne fortam sa menținem fixate picioarele pe potecă, de la peretele cu Memorialul Alpiniștilor poteca urcând abrupt am pus colțarii ca să fixam bine picioarele și sa ne obișnuim cu ei. La 10:30 eram la Refugiul Coștila și ne echipam complet.

Deja în capul meu era ca dacă la 15:30 nu treceam de LC5 și LC6 care sunt grele și sa intram în LC7 care de asemeni este doar pe stanca și are și un pas de 6 ca undeva la 16:00 sa intram în ultimile 3 lungimi pe care le-am fi făcut în o ora și ceva ca la ultima raza de lumina sa ne retragem în platou, atunci la 15:30 trebuia sa luam una dintre retragerile de urgență. Dar sa vedem zic.

Urcăm excelent pe Valea Coștilei pe o zăpadă bocnă dar pe care la colțari și doi pioleti ne ducem rapid, cotim dreapta și exersam primele cățărări pe zăpadă și stâncă, ma bucur ca am ocazia sa exersez cățărarea pe stanca cu pioleti și colțarii monopoint, avansam destul de greu la 11:30 suntem în traversarea către Valea Galbenele și de la jumătatea ei cotim în stânga și mergem drept în sus spre întrarea în traseu, zăpada este mare, Gaby deschide potecă cu zăpada trecându-i de genunchi, in urma lui buldozerul (adică eu 😜) ma afund până la brâu cam 60-70 de m diferența mergem așa cu un perete pe stânga și ne ia cam o ora, ieșim într-o șa și acolo începe traseul, fără peretele de pe stânga, aici a bătut vântul și soarele și zăpada e beton pe alocuri puțină se vede stanca.

Amarez la o zadă, o cădere pe urcarea asta dacă o faci la liber te-ai opri în Valea Coștilei, deci luam în serios, pleacă Gaby cap, e destul de greu pleacă atent, la 10 m găsește un piton asigură și scade tensiunea, începem sa ne bucuram de traseu, 10 și asigura la zadă, și tot așa, până la primul țanc unde găsește pitoane și amareaza, lungimea are fix 60m.

Ma filează și vin și eu repede, țancul se ocolește pe stâncă foarte expus peste Valea Coștilei o știu de data trecuta, cam 8 m cu 3 pitoane am trecut la papuci de escalada data trecută, acum am colțarii, nu prea ai prize de picioare, plec eu traversez 2 m asigur și am o porțiune de descatarat, îi zic lui Gaby sa ma fileze strâns cobor și asigur iar, urmează o urcare de 3 m fără prize la picior și mici la mâna stânga pe dreapta e fisura și bag pioletul și prind bine urc greu nu prind bine stanca cu colțarii, strig la Gaby sa dea coarda ca nu pot sa avansez, ma trag, miroase a catran de la atâta zgâriat cu colțarii pe stanca, ies și găsesc amarajiul și regrupez, am obosit destul de tare (știu ca cei care fac cățărare de un nivel mult mai mare pasajul respectiv pare banal, dar eu povestesc din punctul meu de vedere la nivelul la care sunt acum 🤷‍♂️). 

Îl filez pe Gaby care vine mult mai repede este deja 13:40, urmează o traversare prin zade, strângem corzile și lăsam 8 m de coarda între noi și mergem concomitent, apoi urmează un valcel nu foarte înclinat pe care urcam cam 80 m și ajungem la începutul lungimii 3 dar nu găsim pitoanele, avem o zadă dar cam suptire, sap în zăpadă cam 50 cm pana la baza ei pun un anou și apoi înfig ambii pioleti și fac o regrupare, pleacă Gaby e destul de nasol urca 3 m și trebuie sa traverseze pe gheață, trece și intra printr-un valcel care e destul de abrupt dar cu zăpadă, urca cu grija simt un pic tensiunea, ajunge la perete și urca pe lângă, nu găsește piton, reușește sa ajungă la o zadă după 25 m asigura și ne relaxam un pic, dă în sus după încă 30 m ajunge la regrupare sub Domn' Profesor (este un traseu pe o fisura care este greu și care nu trebuie sa te păcălească sa o iei pe el) . 

Urc și eu deja este 15:00 știu clar ca nu avem cum sa mai ne ducem mult, stam mult facem fotografii ne distram, e bine, hotatasc cu Gaby si pleca 20 m în lungimea următoare care iese în linia crestei și ii fac fotografii, îl filez înapoi și hotărâm retragerea, avem piton forat cu inel, înodam ambele corzi și rapelam direct, traseul venea din stânga, după 45m și ajung la baza stâncii, mai ma duc 15m pana la capătul corzii și regrupez la o zadă groasă, vine și Gaby, amenajez stație de rapel cu doua cordeline și plec direct spre Valea Galbenele, ne dam 60 m și iar amarez la zadă, încă 30 m și iar 30 m îmi ia fiecare stație de rapel cam 10 min, fac rapel cu coșuleț și dublat de Prusic, mai avem un rapel din ce vad ochiesc iar o zadă groasa și mai opresc odată blocat în coarda filmez fac fotografii și bag telefonul în buzunar de fapt am nimerit pe sub legătura hamului și poc îl vad cum se duce, pfff, se înfige el în vale în zăpadă, vine și Gaby facem ultima stație de rapel, coborârea este direct pe perete 45m, jos zăpadă tablă ca pe casă. Iar telefonul s-a dat pe vale 🤦‍♂️. 

Plecam ajungem la poteca pe care trebuie sa ieșim, Gaby suna, iar telefonul sună dar nu se aude. Ce facem? Hai sa ne ducem mai jos sa vedem dacă îl auzim, zăpadă devine moale și coboram 50 m pe călcâie, apoi pare mai abrupt, fac o stație de rapel și coboram 60 m. Sunam iar nu se aude, speram sa fie o zona în care sa fie platou și sa se fi oprit, fac stație și iar coboram 60 m. Suna iar și intra căsuța vocală. Ce facem? Dacă urcam înapoi muncim mult, văd la un copac o cordelină, deci a mai coborât pe aici cineva, ne dam nu poate fi mult suntem cam la 1600 m nu are cum sa fie mult. Aprindem frontalele e deja noapte, dublez cordelina și ne dam iar 60 m peste 2 săritori de 7-8 m, iar stație și iar 60 m, iar 30 m parca se vede platou, dar nici urma de telefon, renunțam la ideea ca îl găsim și iar rapel încă 2 săritori mari 15 și 20 m, valea se strânge și devine canion pereții au 20 m stânga dreapta, glumesc sa îl destind pe Gaby, nu am teama decât ca nu găsesc la ce sa facem rapel, găsesc piton ufff, dam rapel, saritorile vin una după alta nu par sa se termine, ajungem la opt rapeluri sunt copaci e bine, dam o săritoare de 25-30 m și e platou se deschide valea, cred ca scăpăm mai vin câteva săritori mai rapelam de doua ori și ieșim la vale normală dar tărâm corzile ca nu se știe mai coboram 100m dif de nivel și ieșim în poteca marcată, 3 ore ne-a luat, foarte frumoasa valea, păcat ca nu am putut sa o gustam și sa ne bucuram de ea din cauza tensiunii. 

Pe drum fac calculul am făcut ca 45 de noduri dublu pescăresc și am consumat 20 m de cordelină din 30 m, este ceva sa le faci sa le verifici și sa fii sigur ca te țin, e și asta un record personal 😜. 

Concluzie : în ceea ce privește CCG unii ar zice ca "munte nu ne-a vrut azi" eu zic ca e doar o aruncare a vinei proprii. Un asemenea traseu îl faci dacă, planifici bine timpul și echipamentul, alegi bine ziua, ești într-o forma fizică și psihica foarte bună, știi bine traseul și fiecare provocare, stăpânești bine cățărarea cu colțari și pioleti, si se pare ca noi nu am îndeplinit toate condițiile. Muntele este acolo e frumos și nu are nici o vină, “te vrea sau nu“, doar tu ești responsabil de eșec. Noi nu putem sa ne declaram nemulțumiți, am realizat destul de mult și ne-am bucurat, iar partea a doua a fost bonus 🤣🤣. 

Sper ca v-a fost de folos aceasta descriere sincera și fără periaj și ca v-ați făcut o idee de ce întâmpinați în astfel de aventura de iarna astfel când o sa faceți o sa intrați pregătiți 😊. 

Poteci cu soare 😊!