O mica introducere, înainte de a prezenta tura în Canionul Horoabei în condiții de iarnă. Nu dețin adevăruri supreme și nu vreau sa intru în polemică cu nimeni dar o sa va relatez cum am pregătit tura.
Când faci trasee tehnice pe munte trebuie sa fii conștient de nivelul la care te afli tu și cât și partenerul și sa nu te intri în locuri pentru care nivelul tău tehnic, fizic și psihic nu este încă adecvat. Facem ture de câțiva ani și am crescut în nivel tehnic (dar învățăm în permanentă) cât și în dotarea cu echipament.
Mare atenție am acordat la două aspecte, starea zăpezii și starea psihică a lui Mihai. În ceea ce privește prima știam ca au fost 2 zile cu temperaruri pozitive până-n 1700 m și riscul de avalanșă crescut, am vorbit cu mai multe persoane care au fost pe munte în aceste zile și am hotărât sa nu urmăm poteca normală care merge pe partea stângă din două motive, primul ca poteca merge întradevar prin pădure dar pe la baza versantului cu o înclinare mai mare de 60°, așa că am mers spre dreapta, înclinarea este mai mica și unde se afla motivul al doilea Turnul Seciului pe care am hotărât sa îl vedem de aproape și care în caz că am fi constatat ca nu avem condiții bune sa îl numim finalul frumos al turei. Iar Mihai a fost sus cu moralul pe tot parcursul, au fost două momente în care am discutat soluția aleasa și cum procedam, nu se face pe sistemul "fa asa ca asa zic eu" trebuie sa înțeleagă de ce procedam pentru ca pe viitor să aplice singur, iar întoarcerea ar fi fost fără echivoc dacă nu ar fi fost pregătit, nu merg pe sistemul de a forță pentru ca se poate ajunge la blocaje psihice care vor duce la teama viitoare și chiar la a renunța a face astfel de lucruri.
Zăpada cum am ieșit din drum trecea de genunchii mei asa ca am montat rachetele de zăpadă.
Dacă vara cam în 30 de minute am fi ajuns la baza Turnului Seciului, acum am înotat în nămeți o ora și jumătate. Turnul Seciului acest colos păzitor al peretelui Bătrânei este întotdeauna impresionant 🙂.
Aici am avut o imagine mai buna a versanți lor, iar zăpada căzuse de pe toate valcelele și versanții abrupți, asa ca am hotărât sa continuam dar rămânând atenți și studiind fiecare pasaj înainte de a-l parcurge. Am urmat curbă de nivel către stânga și care știam că ajunge chiar la intrare în canion. Aici este și prima urcare spre stânga pentru a ocoliri prima cascadă din canion la nivelul căreia am ajuns repede.
Aici am luat pauză și ne-am echipat, am pus hamurile și colțarii.
Am urcat către dreapta și am ajuns la o traversare care vara este dotata cu lanț și merge pe o mică brâniță deasupra cascadei, am pus coarda de un pom și am plecat autoasigurat cam 10 m unde am găsit lanțul, am legat coarda care a devenit astfel mână curenta pe care a venit Mihai avansând cu un nod Prusic legat de ham.
Urmează apoi o urcare cu un unghi destul de mare, am pus coarda și am plecat autoasigurat punând asigurări suplimentare de copacii întâlniți, apoi l-am filat pe Mihai. Am studiat bine versantul și toată zăpada căzuse formând mormane mari, undeva în stânca trebuia sa fie o trecere pe care nu o vedeam, era aproape îngropată în zăpadă.
