Traseul nordic din Turnul Seciului numit și Comănescu, este primul traseu de alpinism cu pitoane deschis în Bucegi de către Nicolae Comănescu la 25 septembrie 1932, parcurgând traseul te întrebi ce simțăminte îl animau atunci pășind în necunoscut într-un domeniu ce abia își făcuse apariția în România și cu mijloace tehnice mult sub dotarea acestor vremuri,cu dorința de a înfăptui ceva cu totul deosebit, de a lupta în primul rând de a-și învinge temerile și de a depăși orice obstacol pentru clipa în care ești cel mai "mare" om.
Inițial când am început să scriu aceste cuvinte eram sceptic că își vor atinge scopul și ca marea majoritate nu vor percepe sentimentul pe care îl încerci la pornirea unui traseu, nu teama, ci îngrijorarea entuziastă și dorința de a descoperi, dar gândind acum în liniște am găsit aceleași simțiri pe care măcar odată le-am încercat când situația nu a fost bună, iar tu ai fost în situația ca să faci diferența și în viteză ai regândit de două ori și ai actionat, iar apoi privind în urmă te-ai simțit extrem de mândru pentru că "ai fost în stare" și nu neapărat laudele și aprecierile, ci doar acel sentiment de realizare.
Acum câțiva ani parcurgând Valea Horoabei, împreună cu băieții mei atunci de 9 și 11 ani, din apropierea Izbucului am întors capul și am privit în toată măreția lui Turnul Seciului ridicat ca o căciula de tânăr dac lângă platoșa impunătoare a peretelui Bătrânei, iar pe el am zărit niște mici fapturi la fel ca David în încercarea răpunerii acestui Goliat. În jumătatea traseului agățati în regrupare doi alpiniști și am privit nu cu invidie ci cu o mare admirație și poate cu o unda de tristețe că noi nu vom reuși niciodată așa ceva.
Acum câțiva ani parcurgând Valea Horoabei, împreună cu băieții mei atunci de 9 și 11 ani, din apropierea Izbucului am întors capul și am privit în toată măreția lui Turnul Seciului ridicat ca o căciula de tânăr dac lângă platoșa impunătoare a peretelui Bătrânei, iar pe el am zărit niște mici fapturi la fel ca David în încercarea răpunerii acestui Goliat. În jumătatea traseului agățati în regrupare doi alpiniști și am privit nu cu invidie ci cu o mare admirație și poate cu o unda de tristețe că noi nu vom reuși niciodată așa ceva.
Timpul a trecut iar acum privind măreția Turnului Seciului am fi si acum tentați să îl considerăm de neatins, dar odată porniți pas cu pas avansăm concentrați la a face totul corect aproape pierzi din vedere exteriorul, iar ca apoi să te desmeticesti în vârf extenuat mai mult de concentrarea psihică decât de efort și atunci absorbi întreaga vale și te încununezi regele ținutului măcar pentru o clipă, rotești ochii binevoitor peste miile de brazi ce îți sunt supuși cu plenitudinea realizării unui vis.
Te bucuri, strigi să elimini toată tensiunea și te feliciți cu o stangere viguroasă de mână împărțind realizarea echipei.
https://youtu.be/jI73wc0QU7w
No comments:
Post a Comment