"Facem valea Malinului duminica" ma anunta Adi, ok asa sa fie, am citit din Cristea am vazut rewiev-uri in plus il avem si pe Adi P. cu noi care a mai facut valea Malinului odata, asa ca echipati "pana in dinti", peste clasic (bocanci, bete, casti, etc..) am mai luat o coarda de 35 m si un cosulet de filat care a fost foarte eficient eu folosind pentru prima oara asa ceva si care a inlocuit clasicul semicabestan. Asa ca in efectiv de 4 participanti Codrin, Andrei baiatul meu si cei doi Adi (Adi D cu casca portocalie si Adi P cu casca bruna) am parcat masina la jumatatea drumului spre cabana Gura Diham si am luat traseul pentru Vf. Omu pe Valea Cerbului pentru 30 de minute pana am ajuns in Poiana Costilei, unde am parasit in stanga traseul. Valea Malinului nu se urca din poiana accesul fiind foarte dificil se urca Valcelul Poienitei cam 20 de minute ca apoi sa coboram in valea Malinului printr-un horn, Hornul Mare sau Hornul Pamantos.
Poiana Costilei
Traseul nostru Valea Malinului
Si intram in padure pe valcelul Poienitei care urca abrupt prin padurea, care ne intampina cu o ploaie de frunze colorate.
Coboram Hornul Mare (Hornul Pamantos) nu foarte lung 30 m dar cu pamant si pietricele ceea ce face coborarea destul de grea.
Ajungem in valea Malinului si incepem urcusul printre stancile ce sunt presarate pe toata valea.
Primul obstacol dificil Saritoarea Mare, este dotata de cineva cu o sufa care este de mare ajutor.
Si urcam valea si tot urcam din piatra in piatra.
Inca o saritoare "Pe asta cum o abordam ??"
Nu facem imprudente daca se cere intindem coarda, o asigurare nu strica.
Un piton pus de cineva si incercam o ascensiune clasica cu asigurare de jos, un pic de exercitiu practic nu strica invatam pe traseu 😉.
Pe piatra asta lucioasa cam greu cu prizele dar incetisor gasim solutii.
Un mic popas si mergem iar.
Ajungem "La Lespezi" unde valea Malinului de duce in dreapta si intra in Canionul Mare al Malinului iar in fata noastra se deschide abrupta Valea Scorusilor, dupa un sfat intre cei doi Adi se hotaraste ca sa parasim Valea Malinului si sa urcam pe Valea Scorusilor, gasim intrarea in vale in care intram destul de anevoios ocolind prima saritoare, la care nu aveam prea mari sanse prin abordare directa fiind foarte abrupta.
Asa si sa urcam zic timpul este destul de nemilos cu noi seara apropiindu-se si avem destul drum de parcurs.
Inca una mai grea dar trecem incetisor.
Inca o portiune de 20 de metri foarte expusa asa ca un pic de asigurare.
O strangem si ii dam mai departe, traseul este solicitant, dar minunat, ne bucuram de fiecare escaladare si de peisajul salbatic ce ne inconjoara.
Malinul
Se vede muchia dar nu este inca iesirea, asa ca sa urcam zic.
Valea Cerbului ramane tot mai departe.
Si ajungem in dreptul Strungii Galbinele, traseu ce leaga valea Galbinele de Brana Mare a Costilei prin Valea Scorusilor asa ca preluam poteca care merge acum relativ paralel cu valea.
Asa si acum cum o luam??
Un mic hornulet asa ca sa mai schimbam peisajul.
Si iar urcam acum avem si ceva iarba.
Urcam catre Hornul lui Gelepeanu , prin valea Costilei se vede Gura Diham si masina noastra ce ne asteapta din aventuri.
Si gata am iesit dupa 7 ore de urcus in sfarsit platoul Bucegilor.
O luam la pas si prindem ultima telcabina de la Babele.
Traseu destul de solicitant dar merita.
Drumuri Bune!!
Poiana Costilei
Traseul nostru Valea Malinului
Si intram in padure pe valcelul Poienitei care urca abrupt prin padurea, care ne intampina cu o ploaie de frunze colorate.
Ajungem in valea Malinului si incepem urcusul printre stancile ce sunt presarate pe toata valea.
Primul obstacol dificil Saritoarea Mare, este dotata de cineva cu o sufa care este de mare ajutor.
Si urcam valea si tot urcam din piatra in piatra.
Inca o saritoare "Pe asta cum o abordam ??"
Nu facem imprudente daca se cere intindem coarda, o asigurare nu strica.
Un piton pus de cineva si incercam o ascensiune clasica cu asigurare de jos, un pic de exercitiu practic nu strica invatam pe traseu 😉.
Pe piatra asta lucioasa cam greu cu prizele dar incetisor gasim solutii.
Un mic popas si mergem iar.
Ajungem "La Lespezi" unde valea Malinului de duce in dreapta si intra in Canionul Mare al Malinului iar in fata noastra se deschide abrupta Valea Scorusilor, dupa un sfat intre cei doi Adi se hotaraste ca sa parasim Valea Malinului si sa urcam pe Valea Scorusilor, gasim intrarea in vale in care intram destul de anevoios ocolind prima saritoare, la care nu aveam prea mari sanse prin abordare directa fiind foarte abrupta.
O turma de capre negre priveste cu mirare escalada noastra si cand ne apropiem prea mult o "taie" cu toata viteza pe o brana aruncand bolovani catre privitori.
Asa si sa urcam zic timpul este destul de nemilos cu noi seara apropiindu-se si avem destul drum de parcurs.
Inca una mai grea dar trecem incetisor.
Traseul este presarat cu multe saritori care ne solicita atentia, dar si rezistenta fizica.
O strangem si ii dam mai departe, traseul este solicitant, dar minunat, ne bucuram de fiecare escaladare si de peisajul salbatic ce ne inconjoara.
Malinul
Se vede muchia dar nu este inca iesirea, asa ca sa urcam zic.
Valea Cerbului ramane tot mai departe.
Si ajungem in dreptul Strungii Galbinele, traseu ce leaga valea Galbinele de Brana Mare a Costilei prin Valea Scorusilor asa ca preluam poteca care merge acum relativ paralel cu valea.
Un mic hornulet asa ca sa mai schimbam peisajul.
Si iar urcam acum avem si ceva iarba.
Si am iesit pe Brana Mare a Costilei pe care o urmam in stanga catre Hornul lui Gelepeanu pe care am hotarat sa iesim in platoul Bucegilor
Urcam catre Hornul lui Gelepeanu , prin valea Costilei se vede Gura Diham si masina noastra ce ne asteapta din aventuri.
Busteniul pregatit de amurg. 
Si gata am iesit dupa 7 ore de urcus in sfarsit platoul Bucegilor.
O luam la pas si prindem ultima telcabina de la Babele.
Drumuri Bune!!
