Dupa o sambata minunata prin Valea Vanturis se anunta duminica de 11 noiembrie 2018, la fel de calduroasa si frumoasa asa ca rar intalnit in noiembrie am hotarat ca nu trebuie sa ratam si sa mai facem ceva prin Bucegi, dar cum se mai intampla in viata am fost "parasit", baiatul cel mare Andrei a zis ca are multe proiecte pentru scoala ce nu accepta amanare, iar Mihaita a zis ca are o intrunire ciclistica ce nu poate fi ratata, asa ca am ramas singur si cum pe munte nu este nici placut si nici indicat sa mergi singur, m-am alaturat prietenului Adi, de care stiam ca va face impreuna cu prietena, o parte din Muntii Baiului. Asa ca in dimineata zilei de 11 noiembrie am dus una dintre masini la Sinaia ca sa ne recupereze la intoarcere, apoi ne-am intors intre Comarnic si Posada mai exact pe Valea Florei intrarea noastra in traseu. Altitudinea de plecare undeva la 700 m, vremea minunata cu un soare generos asa ca am luat la pas drumul forestier Floreiu pentru 2km urmand apoi traseul marcat cu dunga alb rosu alb pe poteca.
Pasind pe covorul de frunze prin padurea de fag, la iesirea in poiana dam peste minunate paduri de zada.
Inca o poiana un alt fel de padure, de brad si de pin.
Luam altitudine si din golul alpin zarim Bucegii de pe care am privit in spre aceste locuri in ultimile saptamani, acum s-a inversat situatia si privim primul varf din lantul muntos usor de recunoscut Vanturisul.
Intalnim in cale un refugiu foarte frumos facut de asociatia "Om pe munte" astfel de refugii as vrea sa intalnesc peste tot in muntii nostrii. Multumesc celor care l-au ridicat, si omenie celor care il locuiesc vremelnic si au grija sa il lase asa cum l-au gasit.
O stana asezata foarte frumos dand o nota pitoreasca locurilor, "daca m-asi face cioban aici mi-ar placea" s-a destainuit Adi si noi l-am aprobat si i-am urat succes stiind ca munca de cioban este destul de grea nu prea ai timp de meditatii melancolice 😊.
Primul varf in calea noastra Vf. Mierlei 1530 m
De aici se afiseaza Bucegii in toata splendoarea lor. Masivele astea doua seamana cu doi frati Bucegiul fratele mai mare puternic, colturos, vanjos, semet si increzator si mezinul ce sta langa umarul lui, mai mic, bland, melancolic, ascultator si zambind printre mustati de fala fratelui sau 😊.
Pe valea cealalta a Doftanei zarim satele insirate, Trestienii si mai in spate Valea Doftanei.
Pe dreapta peste Valea Doftanei se zareste pietros Ciucasul si fratele lui Zaganul domnitori pe acea parte de lume 😊.
Ajungem in vf. Piscul Cainelui 1636m de unde vedem restul crestei Baiului, pe care nu avem timp sa o parcurgem si pe care am fi coborat in Busteni, Muntii Baiului continua pana la Azuga si apoi cu Neamtului pana la Predeal.
Noi o luam la stanga si coboram cu vitejie, seara se apropie de noi si nu vrem a ne gasii prin padure.
Soarele se prelinge incetisor lasand frigul sa patrunda prin paduri.
Lumina inserarii ma face melancolic si zaresc
Fereastra
Drumuri bune !!!
Pasind pe covorul de frunze prin padurea de fag, la iesirea in poiana dam peste minunate paduri de zada.
Inca o poiana un alt fel de padure, de brad si de pin.
Luam altitudine si din golul alpin zarim Bucegii de pe care am privit in spre aceste locuri in ultimile saptamani, acum s-a inversat situatia si privim primul varf din lantul muntos usor de recunoscut Vanturisul.
Intalnim in cale un refugiu foarte frumos facut de asociatia "Om pe munte" astfel de refugii as vrea sa intalnesc peste tot in muntii nostrii. Multumesc celor care l-au ridicat, si omenie celor care il locuiesc vremelnic si au grija sa il lase asa cum l-au gasit.
Lasam refugiul in urma si urcam prin golul alpin, in urma noastra Comarnicul se prefireaza prin pacla ce este pe muntii de ceva vreme semn ca atmosfera este incarcata, ultimule ploi au fost acum 2 luni.
O stana asezata foarte frumos dand o nota pitoreasca locurilor, "daca m-asi face cioban aici mi-ar placea" s-a destainuit Adi si noi l-am aprobat si i-am urat succes stiind ca munca de cioban este destul de grea nu prea ai timp de meditatii melancolice 😊.
Primul varf in calea noastra Vf. Mierlei 1530 m
De aici se afiseaza Bucegii in toata splendoarea lor. Masivele astea doua seamana cu doi frati Bucegiul fratele mai mare puternic, colturos, vanjos, semet si increzator si mezinul ce sta langa umarul lui, mai mic, bland, melancolic, ascultator si zambind printre mustati de fala fratelui sau 😊.
Pe valea cealalta a Doftanei zarim satele insirate, Trestienii si mai in spate Valea Doftanei.
Pe dreapta peste Valea Doftanei se zareste pietros Ciucasul si fratele lui Zaganul domnitori pe acea parte de lume 😊.
Ajungem in vf. Piscul Cainelui 1636m de unde vedem restul crestei Baiului, pe care nu avem timp sa o parcurgem si pe care am fi coborat in Busteni, Muntii Baiului continua pana la Azuga si apoi cu Neamtului pana la Predeal.
Noi o luam la stanga si coboram cu vitejie, seara se apropie de noi si nu vrem a ne gasii prin padure.
Soarele se prelinge incetisor lasand frigul sa patrunda prin paduri.
Lumina inserarii ma face melancolic si zaresc
Fereastra
Lumina înserată trecu
Fereastra inimii batrană
Mângâind amintirea
Semeției celei de început.
Totem efemerid
Neveșniciei noastre.
Drumuri bune !!!
