In mijlocul săptămânii, după ce anulasem planurile de a face o vale în Bucegi, se anunța vânt de 80-100 km iar stratul proaspăt de 30 de cm peste cel înghețat făcea ca riscul de avalanșă sa fie mare, primesc mesaj de la prietenii noștri din București ca dacă facem Valea lui Stan, din auzite știam despre canion ca are cam 5 km și ca este destul de greu. Am citit câteva rewiev-uri și am hotărât ca se poate face dar, trebuia echipament pentru copii.
Asa ca duminică dimineață în formației completa eu, Andrei și Mihai iar apoi în apropiere de Pitești s-au adăugat echipei Raluca cu Cătălin și fata lor Sara. Am urmat drumul ce duce spre Curtea de Argeș ca apoi sa intrăm pe Transfăgărășan pana în apropierea Barajului Vidraru lăsînd în urmă Cetatea Poenari în stânga se formează Valea lui Stan.
Traseul începe cu parcurgerea când pe stânga când pe dreapta a văii străbătute de un pârâiaș, debitul principal fiind deviat după vale printr-o conducta săpată prin munte în partea cealaltă pentru a alimenta lacul barajului de la Vidraru.
Încet, încet pereții stâncoși se apropie formând canionul.
Canionul este foarte bine amenajat cu scari metalice si podețe iar in locurile mai abrupte cu șufe pentru mâini si scoabe pentru picioare.
Apa sare de pe versant formand cascade cu mici lacuri sub ele ce te minuneaza la tot pasul.
Prima portiune grea o scara de 15 m cu podet de traversare pe versantul opus apoi continuată cu alta scara de 15 m, important este ca participantii sa nu sufere de rau de inaltime.
Ne strecuram printre bolovani cu privirea cautam minunile care apar una mi frumoasa decat alta, nu avem grabă si ne bucuram din plin.
Ne aflam in fata unui pasaj destul de complicat asa ca echiparea devine obligatorie, casti, hamuri, lonje cu carabiniere, formam echipe de cate 2 un adult si un copil, si pornim in traversare, asigurarile dau siguranta atat copiilor cat le scade gradul de stres adultilor care altfel ar sta cu mare grija.
Mihai este primul dornic sa ne demonstreze ca stapaneste tehnica foarte bine, dar atentia trebuie sa fie mare "graba strica treaba".
Andrei sigur si calculat, alege pasii foarte atent asa ca sa dansam 😊
Ne permitem si momente de relaxare, facem poze glumim, apoi mai facem o traversare, canionul asta ne ofera de toate.
Topaim peste un bolovan, apa se strecoara condimentand aventura cu sunetul ei vesel.
De sus agatat de stanca ne ptiveste cate un brad "aici eu sunt mai alpinist ca voi".
Iarna nu este cu totul incheiata, vaile abrupte ascund inca strat important de zapada.
Ne aliniem si incepe dansul, Mihai entuziast deschide drumul, Sara mult mai increzatoare acum il urmeaza cu atentie.
Inca un pasaj, apa trece strecurandu-se prin canion acompaniament sonor al drumetilor galagiosi.
Apa se scurge de pe versant ca o ploaie invioratoare "I believe I can fly I believe I can touch the sky".
Ultima escalada si iesim
Iesim din vale si urcam spre dreapta de sus ne priveste cu dârzenie "Rinocerul lui Stan"
Se schimbă anotimpul si urcam prin frunziș intr-o toamna autentica.
Spiridusii la tot pasul ascunsi in copaci 😊
Sus in poiana iarna revine si ne intampina cu strat consistent de zapada
Un pic mai jos ne asteapta primavara cu rochia plina de brândușe
Pe partea aceasta regasim apa care trece prin tunel si se varsa in lac.
Un pic obositi ne bucuram de peisaj aratandu-ne acele lucruri care bucura orice inima de drumet.
Peste lacul Vidraru, Făgărașul ne îmbie cu zapada lui pura si cu crestele semete, il vizitam dar un pic mai incolo 😊
Luna apare timida prevestind lasarea intunericului.
Si Barajul Vidraru atat de impresionant si de mareț
Deasupra Omul de Fier stapaneste puterea generata de imensa intindere de ape.
Inca 2 km de șosea si regasim masina.
O tura extraordinara cu toate anotimpurile, cu cascade, cu bolovani, cu cățărare si adrenalina, 14 km parcurși in 7 ore dar cu o gramada de amintiri frumoase, cu siguranta vom reveni.
Drumuri Bune !!!!
Asa ca duminică dimineață în formației completa eu, Andrei și Mihai iar apoi în apropiere de Pitești s-au adăugat echipei Raluca cu Cătălin și fata lor Sara. Am urmat drumul ce duce spre Curtea de Argeș ca apoi sa intrăm pe Transfăgărășan pana în apropierea Barajului Vidraru lăsînd în urmă Cetatea Poenari în stânga se formează Valea lui Stan.
Traseul începe cu parcurgerea când pe stânga când pe dreapta a văii străbătute de un pârâiaș, debitul principal fiind deviat după vale printr-o conducta săpată prin munte în partea cealaltă pentru a alimenta lacul barajului de la Vidraru.
Încet, încet pereții stâncoși se apropie formând canionul.
Prima portiune grea o scara de 15 m cu podet de traversare pe versantul opus apoi continuată cu alta scara de 15 m, important este ca participantii sa nu sufere de rau de inaltime.
Ne strecuram printre bolovani cu privirea cautam minunile care apar una mi frumoasa decat alta, nu avem grabă si ne bucuram din plin.
Ne aflam in fata unui pasaj destul de complicat asa ca echiparea devine obligatorie, casti, hamuri, lonje cu carabiniere, formam echipe de cate 2 un adult si un copil, si pornim in traversare, asigurarile dau siguranta atat copiilor cat le scade gradul de stres adultilor care altfel ar sta cu mare grija.
Mihai este primul dornic sa ne demonstreze ca stapaneste tehnica foarte bine, dar atentia trebuie sa fie mare "graba strica treaba".
Andrei sigur si calculat, alege pasii foarte atent asa ca sa dansam 😊
Ne permitem si momente de relaxare, facem poze glumim, apoi mai facem o traversare, canionul asta ne ofera de toate.
Topaim peste un bolovan, apa se strecoara condimentand aventura cu sunetul ei vesel.
De sus agatat de stanca ne ptiveste cate un brad "aici eu sunt mai alpinist ca voi".
Iarna nu este cu totul incheiata, vaile abrupte ascund inca strat important de zapada.
Apa a sapat o palnie mare aici ca sa putem trece trebuie sa traversam pe perete apoi sa urcam pe langa cascada.
Ne aliniem si incepe dansul, Mihai entuziast deschide drumul, Sara mult mai increzatoare acum il urmeaza cu atentie.
Si un pic de odihna, nu e graba ne relaxam si savuram toata aventura.
Inca un pasaj, apa trece strecurandu-se prin canion acompaniament sonor al drumetilor galagiosi.
Apa se scurge de pe versant ca o ploaie invioratoare "I believe I can fly I believe I can touch the sky".
Ultima escalada si iesim
Aici este deviata apa prin tunel asa ca debitul raului este mult mai mare in amonte si am fost nevoiti sa traversam de 4 ori cu destul de multe emotii.
Iesim din vale si urcam spre dreapta de sus ne priveste cu dârzenie "Rinocerul lui Stan"
Se schimbă anotimpul si urcam prin frunziș intr-o toamna autentica.
Spiridusii la tot pasul ascunsi in copaci 😊
Sus in poiana iarna revine si ne intampina cu strat consistent de zapada
Un pic mai jos ne asteapta primavara cu rochia plina de brândușe
Pe partea aceasta regasim apa care trece prin tunel si se varsa in lac.
Un pic obositi ne bucuram de peisaj aratandu-ne acele lucruri care bucura orice inima de drumet.
Peste lacul Vidraru, Făgărașul ne îmbie cu zapada lui pura si cu crestele semete, il vizitam dar un pic mai incolo 😊
Luna apare timida prevestind lasarea intunericului.
Si Barajul Vidraru atat de impresionant si de mareț
Deasupra Omul de Fier stapaneste puterea generata de imensa intindere de ape.
Inca 2 km de șosea si regasim masina.
O tura extraordinara cu toate anotimpurile, cu cascade, cu bolovani, cu cățărare si adrenalina, 14 km parcurși in 7 ore dar cu o gramada de amintiri frumoase, cu siguranta vom reveni.
Drumuri Bune !!!!
