Vestigiile rupestre Colti-Alunis-Nucu (jud. Buzau)

Prietenul meu Ionica ma suna si ma intreaba daca sambata pot sa ii gazduiesc si sa le fiu ghid in zona copilariei mele, Muscelul Caramanesti, comuna Colti, Jud. Buzau. Este locul de bastina al tatalui meu si locurile unde mi-am petrecut vacantele copilariei, apoi pentru ca am indragit mult aceste locuri si pentru ca in suflet raman un fiu al locului, un taran (cuvantul taran a capatat o nuanta jignitoare, pe mine nu ma jigneste, taranul a fost un om destept care a stiut sa administreze sa a mentina gospodarii cateodata si cu 7-8 copii si care isi purta peste an de grija fara ca sa aiba supermarketul la scara), mi-am construit aici o casa de vacanta in care sa vin cu prietenii si sa ne bucuram de natura si de vestigiile lasate de inaintasi ca urme ale locuirii pe aceste meleaguri.  Asa ca pe 3 noiembrie 2018, pornim la drum si prima oprire o facem in comuna Colti, unde se afla un muzeu unic in aceasta parte de lume, Muzeul Cihlimbarului. Cihlimbarul sau Ambra s-a extras pana la revolutie in galeriile ce sunt raspandite in acesti munti, dar exploatarea s-a oprit in asteptarea unor straini care sa scoata bogatiile noastre, noi romanii nu ne mai pricepem la nimic, doar dam avutia altora, dar sa revenim in colectia muzeala se afla mai multe colectii nu numai cea de cihlimbar, (intre care cea mai mare are 1,6 kg, cihlimbarul are culori de la galben auriu la brun rosiatic), mai sunt si flori de mina si altele nu o sa pun poze va las placerea de a descoperii.

Numele comunei vine de la stancile ascutite care te insotesc la tot pasul, precum coltii unor animale din vremuri de mult apuse.

 

 

Plecam de la muzeu si continuam pe drumul asfaltat inca 6 km pana in satul Alunis unde se afla o biserica sapata intr-un bloc de piatra, ceea ce este cu adevarat special este ca in ea inca se tin slujbele, este un monument viu care inca se incarca de energiile oamenilor, si nu doar un exponat.

 In piatra, jur imprejur sunt sapate chilii care acum nu mai sunt folosite.

 

Pentru cei cu antrenament, urmam cararea pana deasupra stancii ca sa gasim Pasii Uriasului.

 

 

 

Ne intoarcem pe drumul asfaltat pana in Colti si urmam in stanga un drum de tara care duce in satul Muscelul Caramanesti si apoi spre comuna Bozioru. Oprim un pic la mine acasa si apoi continuam drumul pe jos catre vestigiile rupestre de la Nucu. Eu am ales un traseu mai putin stiut, in general cei din zona mai pasesc pe aici din cand in cand, putem ajunge la Nucu si cu masina trecand prin satele Scaieni, Vavalugi, Fisici, distanta de 15 km, eu am preferat sa mergem prin padure drumul acesta fiind foarte drag mie si avand cateva puncte de belvedere minunate. La mine acasa nu am avut inspiratia sa fac nici o poza asa ca o sa pun o poza mai veche. Catunul se numeste Camboru si apartine de satul Muscelul Caramanesti, pe vremuri aici locuiau peste 70 de suflete acum mai sunt permanent doar 2 restul care stam doar in vacante sau libere.

Mergem pe drumul ce duce in satul Muscelul Caramanesti la 1 km distanta.

Casa in care a locuit pana de curand tanti Filita. Multe case au ramas fara locuitori.

 

O luam in stanga pe coasta bisericii.

Biserica din Muscelul Caramanesti  este din lemn, in interior cu lemn de tei pe care ucenicii lui Grigorescu au pictat-o dupa schitele folosite la Manastirea Zamfira si Agapia, iar exteriorul din lemn de brad.

Urcam voiniceste pana in zona numita Samaru, unde gasim izvorul Ruginoasei, nume dat de faptul ca izvorul trece pe langa un zacamant de feroase care schimba culoarea si duritatea apei, apa are undeva la 3-4 PH, adica acid, apa avand un gust acru.

Dupa ce trecem de troita in curba ne abatem din drum si pasim in dreapta pe un drum ce alta data era destul de circulat si pe care Muscelenii mergeau la Nucu, astazi abia ca mai se zareste, pe alocuri vegetatia inghitindul cu totul.

  

Ne rotim si privim in spate unde lasam in urma vf. Gotilor (multe denumiri aduc aminte de trecerea si stationarea gotilor pe aceste meleaguri timp de aproape 200 de ani : Gosa, lacul Gotisu), este usor de recunoscut in zona si folosit ca reper din cauza calvitiei sale, fiind format dintr-o roca sfaramicioasa de care vegetatia nu poate sa se prinda.

Stancile lui Leonardo

Muntii Buzaului

 Aici natura a intins pat trecatorilor obositi 😊

 Din acest punct se vede undeva departe fotografia fiind cu zoom, satul Alunis si in stanga jos catunul Stramba

Poiana La Martire "Folclorul local transmite că goţii lui Athanaric au martirizat pe acest platou ( în faţa unui adăpost al creştinilor : o peşteră nu tocmai naturală) mai multe femei şi câţiva copii. Prin „alunecare“ de La Martiri s-a ajuns La Martire. Se zice că pe locul unde a fost rugul, în faţa peşterii, nu a mai crescut nici un fel de vegetaţie: nici iarbă, nici copac şi sălbăticiunile ocolesc pe departe acest loc" citat din
https://strasihastrii.blogspot.com/2008/12/28-martirii-de-la-martire.html

Satul Nucu

 

Poiana Cozanei

Daca priviti cu atentie in piscul stancos de vede o intrare, acolo este chilia lui Dionisie

 Chilia lui Dionisie Torcatorul

 

 Din pacate era ora 16:30 si inserarea venea peste noi, aici ar mai fi fost de vizitat Bisericuta lui Iosif, Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Crucea Spatarului, Fundatura, Piatra Ingaurita.

Grabim pasii catre saua ce ne duce catre Alunis cu gandul ca poate curand vom reveni sa vizitam toate vestigiile rupestre.

Am parcurs pe jos cam 16 km daca am fi plecat la 8 dimineata s-ar fi putut sa reusim sa vizitam toate vestigiile, dar voi reveni si va voi prezenta si restul, macar v-am incitat un pic cu minunata vedere din coltul asta de Romanie.

Drumuri bune !!!