Treziti dis de dimineata pentru a evita aglomeratia ce se formeaza pe DN1, am ajuns la Dâmbu Morii la ora 9, într-o echipa de zile mari 4 adulti si 3 copii, de aceasta data doar cu Andrei, Mihai fiind racit, prietenii din Bucuresti, Raluca si Catalin cu fata cea mare Sara si prietenul lor Petru cu baiatul lui Robert. Asa ca am pornit cu entuziasm, prima oprire fiind la Canionul 7 Scări, drumul se asterne pe langa râul ce curge vesel. Zapada aproape inexistentă in vale incepe sa isi faca aparitia crescand in consistență odata cu cresterea în altitudine.
O domniță draguță așteapta la marginea cărării, sper sa nu fie taxatoare 😀
Pe drum sunt amenajate foișoare unde te poți odihni, iar tiroliana traversează drumul de mai multe ori.
Aspectul peisajului devine stancos, iar râul ce se străduie sa scape din strânsoarea stâncii se aruncă spre vale în cascade zgomotoase.
Ici colo cate un podeț ușurand traversarea.
Zapada este acum stăpână.
Test de cățărare înainte de canion.
Intrarea în canion este închisă pentru a descuraja pe cei care ar intra acolo fară echipament, eu cu Andrei hotaram sa mergem, restul aleg varianta ocolitoare.
Si iată-ne în Canionul 7 Scări
Treptele au gheață asa ca abordăm cu seriozitate fiecare pasaj.
Canionul este minunat o lucrare măiastră a naturii.
La cele doua scări mari am folosit coararda ca asigurare, dacă va aventurați iarna in canion cel mai bine este sa va luati toate masurile de protecție, dacă nu stati bine cu răul de inalțime mai sigură este varianta ocolitoare.
Aici ne regasim cu cararea ocolitoare.
Drumul este placut si plin de amintirile împartașite de participanti, frumoase prieteniile facute pe munte, sunt sincere nu din interes 😏
Si urcam si iar urcam mai e putin până la cabană.
Un bolovan desparte stancile dornice de imbrațișare, creasta se zărește printre brazi.
Exista ceva mai pur decat plapuma de zapada neatinsă?
Am urcat ceva, Brașovul se înghesuie lângă munte parcă ar sta la rând să urce.
Zarim in partea cealaltă Ciucașul
Cabana Piatra Mare, un loc care bucură intodeauna inima turistului, un ceai cald, o ciorbică, un pat peste noapte pentru cei care întarzie pe munte, toate aduse cu destul de mult efort cu măgărușii.
Am stat la un ceai si apoi repejor pe poteca avem un pic pana la varf, il zarim iarasi printre brazi.
Ultima panta abruptă
Muntii se arata în negură, alb ca un batrân se vede Babeșul.
Bucegii nu vor astazi sa ne privească, au tras perdelele😊.
Și varf de munte
Ne bulgarim cu zapadă
Frumoasa aniversare sa petreci schimbarea de prefix pe munte este ceva minunat, de fapt e perfect la 40 de ani esti în vârf si te gandesti dacă cobori sau mai petreci o perioada mergând pe creastă. Oricum la un moment dat tot cobori, altii trec pe langă tine urcand catre vârf și te întreabă dacă mai e mult.
Coboram mult mai repede, unii încearcă diferite stiluri.
Privim inapoi chiar cand cineva trece șaua spre creastă.
Hotăram sa coborâm pe alt traseu "Șirul Stâncilor"
"Șirul Stâncilor" este un traseu ce merge pe sub abrupt stancile formand un semitunel, in stanca sunt batute multe trasee de escaladă cu grad mare de dificultate, doar cei mai antrenati pot face asa escaladă.
Privesc cerul, muntelui bătrân i se scurge o lacrimă la gandul tineretii si îi îngheată pe obraz.
Gata ne-am întors, cautăm cu privirea mașinile lasate la Dâmbul Morii.
O domniță draguță așteapta la marginea cărării, sper sa nu fie taxatoare 😀
Pe drum sunt amenajate foișoare unde te poți odihni, iar tiroliana traversează drumul de mai multe ori.
Aspectul peisajului devine stancos, iar râul ce se străduie sa scape din strânsoarea stâncii se aruncă spre vale în cascade zgomotoase.
Zapada este acum stăpână.
Test de cățărare înainte de canion.
Intrarea în canion este închisă pentru a descuraja pe cei care ar intra acolo fară echipament, eu cu Andrei hotaram sa mergem, restul aleg varianta ocolitoare.
Si iată-ne în Canionul 7 Scări
Treptele au gheață asa ca abordăm cu seriozitate fiecare pasaj.
Canionul este minunat o lucrare măiastră a naturii.
La cele doua scări mari am folosit coararda ca asigurare, dacă va aventurați iarna in canion cel mai bine este sa va luati toate masurile de protecție, dacă nu stati bine cu răul de inalțime mai sigură este varianta ocolitoare.
Aici ne regasim cu cararea ocolitoare.
Urcam pe poteca zapada este mai mare, urcam cu spor.
Drumul este placut si plin de amintirile împartașite de participanti, frumoase prieteniile facute pe munte, sunt sincere nu din interes 😏
Si urcam si iar urcam mai e putin până la cabană.
Un bolovan desparte stancile dornice de imbrațișare, creasta se zărește printre brazi.
Am urcat ceva, Brașovul se înghesuie lângă munte parcă ar sta la rând să urce.
Zarim in partea cealaltă Ciucașul
Am stat la un ceai si apoi repejor pe poteca avem un pic pana la varf, il zarim iarasi printre brazi.
Ultima panta abruptă
Muntii se arata în negură, alb ca un batrân se vede Babeșul.
Bucegii nu vor astazi sa ne privească, au tras perdelele😊.
Și varf de munte
Ne bulgarim cu zapadă
Frumoasa aniversare sa petreci schimbarea de prefix pe munte este ceva minunat, de fapt e perfect la 40 de ani esti în vârf si te gandesti dacă cobori sau mai petreci o perioada mergând pe creastă. Oricum la un moment dat tot cobori, altii trec pe langă tine urcand catre vârf și te întreabă dacă mai e mult.
Coboram mult mai repede, unii încearcă diferite stiluri.
Privim inapoi chiar cand cineva trece șaua spre creastă.
Hotăram sa coborâm pe alt traseu "Șirul Stâncilor"
Traseul nu a fost umblat asa ca înaintăm greu.
"Șirul Stâncilor" este un traseu ce merge pe sub abrupt stancile formand un semitunel, in stanca sunt batute multe trasee de escaladă cu grad mare de dificultate, doar cei mai antrenati pot face asa escaladă.
Privesc cerul, muntelui bătrân i se scurge o lacrimă la gandul tineretii si îi îngheată pe obraz.
Gata ne-am întors, cautăm cu privirea mașinile lasate la Dâmbul Morii.
Drumul a durat cam 9 ore, 23 km parcursi cu o diferenta de nivel pozitiva de 1350 m, toată lumea s-a întors cu bine și cu multe amintiri de povestit, cu siguranță vom reveni.
Drumuri Bune !!!
